sâmbătă, 29 martie 2014

Drunvalo Melchizedek – despre sfarsitul timpului ( 1 )


creatorul seminarului "Floarea Vieţii"


 Am studiat la Universitatea Berkeley din California fizica, în principal, şi secundar
matematica, până în momentul în care mă aflam pe punctul de a-mi lua diploma. Un singur trimestru mă mai despărţea de acest moment. Atunci am decis că nu doream să am această diplomă, întrucât descoperisem ceva despre fizicieni care m-a îndepărtat brusc de dorinţa de a mă mai ocupa în continuare de o ştiinţă care nu era deloc ştiinţă.
Aceasta ar putea constitui, în sine, subiectul unei cărţi, dar motivele se leagă de aceleaşi lucruri pe care le discutăm şi cu arheologii. Fizicienii, ca şi arheologii, vor da înapoi în faţa adevărului, dacă el înseamnă prea multă schimbare, făcută prea rapid. Poate adevărul adevărat este că aceasta este în firea omului. Deci am trecut de la o emisferă, la cealaltă a creierului, reîncepând facultatea cu studii de artă. Cei care îmi erau îndrumători mi-au spus că sunt nebun. "şi vei renunţa la licenţa în fizică" m-au întrebat ei. Totuşi, nu o mai doream, nu mai îmi trebuia. Apoi mi-a trebuit să mai studiez vreo doi ani, pentru a-mi putea lua o diplomă în arte frumoase în final, mă aflam în ultimul trimestru înainte de diplomă, iar eu îmi spuneam că nu ştiu dacă voi putea face asta. "Sunt atât de obosit, abia dacă mai ştiu ce să fac."
Apoi au venit incidentele de la Kent State (University), când întreg sistemul de învăţământ universitar şi-a închis porţile, toţi primind doar notaţii B, pentru a putea pleca. Mi-am luat, deci, diploma de arte frumoase, fără sa fi apucat să termin ultima parte a studiilor.
Acum acea schimbare de priorităţi mi se pare ceva normal, pentru că atunci când studiezi texte străvechi, descoperi că oamenii de atunci percepeau artele, ştiinţa şi religia ca fiind interconectate, întreţesute între ele. Deci felul în care m-am programat atunci a fost modalitatea cuvenită care m-a pregătit pentru ceea ce fac acum.

Mutarea în Canada
Mi-am încheiat studiile în 1970. Apoi, după ce am fost în Vietnam şi am urmărit ceea ce ce se petrecea pe atunci în ţara noastră, mi-am spus: "îmi ajunge! Asta e! Nu ştiu cât voi mai avea de trăit sau ceea ce se va mai întâmpla, dar voi fi fericit şi voi face ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac." Am hotărât atunci să las totul şi să merg să trăiesc în munţi, cum îmi dorisem mereu.
Deci am părăsit Statele Unite şi am mers spre Canada, neştiind că un an mai târziu mă vor urma alţi 10.000 de oameni care îşi exprimau în acest fel protestul faţă de războiul din Vietnam. M-am căsătorit cu o fată pe nume Renee şi am plecat amândoi în sălbăticie, găsindu-ne o căsuţă aşezată lângă lacul Kootenay. Ne aflam la o mare distanţă de orice. îţi trebuiau vreo cinci kilometri de mers pe jos, pentru a ajunge la cea mai apropiată şosea care te ducea până la casa mea. Deci eram de-a dreptul izolaţi. Am început să-mi trăiesc viaţa exact cum dorisem să o fac dintotdeauna. întotdeauna îmi dorisem să trăiesc din nimic, aşa că am încercat să o fac.
La început a fost puţin înfricoşător, dar lucrurile au început să devină mai uşoare cu timpul, iar destul de repede am devenit unul din adepţii traiului în natură. Trăiam o viaţă minunată şi plină, fără a avea practic nevoie de nici un ban. După o vreme am realizat - ca să vezi - că era ceva mult mai uşor decât să ai o slujbă la oraş! Nu trebuia să muncesc din greu decât vreo trei ore pe zi, iar restul zilei îmi era liber. Era grozav. Puteam să ascult muzică sau să mă plimb prin jur, simţindu-mă extraordinar. Este exact ceea ce am şi făcut. Mă distram. Ascultam muzică vreo zece ore pe zi, alături de o groază de prieteni veniţi de la kilometri distanţă. Casa noastră îşi dobândise o oarecare reputaţie în acele zile. în medie, aproximativ 11 persoane soseau zilnic să facem muzică şi să ne simţim bine - ne distram pur şi simplu.

Făcând astfel, ceea ce era extrem de important pentru felul cum înţeleg eu acum lucrurile, am descoperit câte ceva despre mine. Trăind aşa - revenind la copilul lăuntric, cum se numeşte el astăzi - am reuşit să-mi scot la iveală copilul lăuntric, şi eliberându-l, mi s-a întâmplat ceva, ceva care a devenit catalizatorul care m-a adus la viaţa aşa cum o duc eu astăzi.

Întâlnirea cu îngerii
Aflându-mă la Vancouver, împreună cu soţia mea, am decis că doream să ştim mai multe despre meditaţie, deci am început să studiem cu un învăţător hindus care locuia în zonă. Luasem foarte în serios această dorinţă a noastră de a afla ce era cu meditaţia. Ne făcusem chiar şi veştminte albe de mătase, cu glugă, şi tratam cu cea mai mare seriozitate această nouă îndeletnicire.
Apoi, într-o bună zi, după ce practicam meditaţia de vreo patru-cinci luni, în camera noastră apărură doi îngeri înalţi cam de 3 metri! Acolo erau.
Unul verde, iar celălalt purpuriu. Puteam vedea prin corpurile lor transparente, dar ei se aflau - fără nici o îndoială - acolo. Nu ne aşteptasem la o astfel de apariţie. Nu făceam decât să urmăm instrucţiunile pe care ni le dădea învăţătorul nostru hindus. Nu cred că el a înţeles întrutotul ceea ce se întâmplase, având în vedere că ne tot punea întrebări pe care părea să nu le înţeleagă. Din acel moment, viaţa mea nu a mai fost aceeaşi. Nici măcar pe aproape.

Primele cuvinte pe care le-au spus îngerii au fost: "Noi suntem voi." Nu aveam nici o idee de ceea ce însemna aceasta. Le-am spus: "Sunteţi eu?" Atunci încet-încet, ei au început să ne înveţe o serie de lucruri despre mine şi despre lume, despre natura conştiinţei... până ce, într-un final, mi-am deschis complet inima faţă de ei. Puteam să simt acea iubire nemaipomenită care mi-a schimbat radical viaţa.
După o perioadă de mai mulţi ani, ei m-au condus către cca 70 de învăţători diferiţi. Ei sunt cei care mi-au spus care era adresa şi numărul de telefon al profesorului pe care trebuia să îl întâlnesc. Mă puneau, de obicei, să dau un telefon în prealabil sau să apar, pur şi simplu, în faţa casei acestora. Deci am făcut aceasta - şi întotdeauna era exact persoana de care aveam nevoie! Apoi tot ei m-au instruit să stau pe lângă acea persoană o anume perioadă de timp.

Uneori, chiar în mijlocul unei lecţii, îngerii aveau obiceiul să-mi spună: "Ei bine, gata. Pleacă acum." îmi amintesc de momentul când m-au trimis la Ram Dass. Am stat prin casa lui cca trei zile, întrebându-mă ce căutam eu acolo; atunci, într-o bună zi, m-am dus să-l ating pe umăr şi să-i spun ceva şi am primit una de m-am trezit la pământ. şi asta fusese totul, mi-au spus îngerii: "Poţi să pleci acum." Iar eu am răspuns: "Okay." După aceea, Ram Dass şi cu mine ne-am împrietenit, dar tot ceea ce trebuia să învăţ eu de la el s-a consumant în acea singură secundă.
Învăţăturile lui Neem Karoli Baba, învăţătorul lui Eam Dass, sunt foarte importante pentru mine. El credea că "modalitatea cea mai bună de a-l vedea pe Dumnezeu era să îl vezi în orice formă." Am ajuns şi la Yogananda şi m-am bucurat de tot ceea ce reprezintă acesta. Apoi am discutat cu Sri Yukteswar şi o parte a învăţăturii acestuia. M-am implicat intens în aproape toate religiile lumii. Am rezistat credinţelor sikh, întrucât nu cred că este nevoie de o pregătire militară, dar le-am studiat şi le-am practicat pe aproximativ toate care mai rămâneau - cea musulmană, evreiască, creştină, hindusă, budistă, tibetană. Am studiat în mod aprofundat taoismul şi sufismul - 11 ani i-am petrecut cu sufismul. în cadrul acestei învăţături, cei mai puternici dintre învăţători mi-au fost, totuşi, amerindienii. Ei sunt cei care mi-au deschis poarta prin care s-a putut produce creşterea mea spirituală. Ei sunt cei care s-au constituit în una din cele mai puternice influenţe asupra vieţii mele.
Toate religiile lumii vorbesc despre aceeaşi Realitate. Folosesc cuvinte diferite, concepte şi idei diferite, dar Realitatea la care se referă este aceeaşi, şi nu există decât un singur Spirit care se mişcă prin orice formă a vieţii. Or fi existând felurite tehnici de a ajunge acolo, dar nu există decât ceea ce este real şi atunci când ajungi acolo, nu mai ai îndoieli. Indiferent cum numiţi asta - şi îi puteţi atribui diferite nume - este vorba despre unul şi acelaşi lucru.

 

Drunvalo Melchizedek, despre Sfârșitul Timpului


“Calendarul mayaş este cel mai corect calendar descoperit vreodata în lume. Şi umanitatea se întreabă cum de un trib al unui popor atât de vechi poate fi atât de precis, mult mai precis decât lumea modernă şi tehnologia ei. Acum toţi privesc calendarul mayaş pentru a înţelege data de 21 decembrie 2012. Şi mayaşii au răspuns. O sursă înaltă, mult mai respectabilă decât preşedintele Americii, este liderul celor 440 de triburi din Mexic, Belize, Honduras şi Guatemala, şi numele lui este Don Alejandro Cirillo Perez.  Astăzi voi traduce în limbajul lumii moderne ceea ce mayaşii înşişi au de spus referitor la data de 21 decembrie 2012. Ei vor să ştiţi că vorbesc în numele lor, ei mi-au dat autoritatea de a vorbi. Mayaşii vor să ştiţi că lumea pe care o cunoaşteţi, cea în care trăiţi nu este ceea ce credeţi voi. Noi, cei moderni credem că lumea este solidă şi reală şi că nimic nu poate schimba asta, că lucrurile vor merge aşa la nesfârşit, cu sau fără noi.
Mayaşii vor să vă informeze că asta nu este adevărat. Că lumea este compusă din imagini şi că poate fi controlată cu ajutorul conştiinţei. Este vorba mai ales despre conştiinţa care e conectată în mod direct cu inima. Aceasta nu este o transmisie publică obişnuită. Dacă asta vă doreaţi, atunci aţi nimerit greşit locul. Sunteţi pe cale să intraţi într-un mod de viaţă pe care numai lumea antică l-a înţeles. Lumea modernă aproape că nici nu ştie despre ce vom discuta şi nici nu ştie de existenţa acestei lumi – şi totuşi, acest mod de a fi este exact ceea ce voi, lumea modernă, aveţi nevoie în acest moment al istoriei, dar probabil că nu ştiţi acest lucru.
Umanitatea se afla acum într-o situaţie asemănătoare cu cea a unui fluture, care iese din cocon şi tot ceea ce ştia înainte, urmează să se schimbe. O lume cu totul noua este pe cale să se dezvăluie. Numele meu este Drunvalo Melchizedek şi probabil că vă întrebaţi de ce un om alb stă în faţa voastră, autorizat să vorbească în numele mayaşilor. Asta va lua ceva timp pentru a fi explicată, iar pentru a face asta, va trebui să vă povestesc puţin despre viaţa mea. Apoi veţi înţelege de ce mă aflu aici.

Ca mulţi alţi oameni, pe la 20 de ani – deşi unii fac asta mai devreme – m-am întrebat de ce ne aflam noi pe Pamânt şi ce înseamnă viaţa. Ce este
aceasta planetă şi stele, de ce ne aflam aici şi ce se întâmplă… Am început să studiez şi primul loc unde am făcut asta, a fost liceul. Aici am ales fizica şi
matematica. Nu pentru că voiam să devin fizician sau să fac bani, ci pentru că am crezut că fizicienii şi matematicienii ştiu ce sunt planetele şi stelele. Am petrecut mulţi ani studiind, dar am ajuns la concluzia că ei nu ştiau mai mult decât mine. Aşa că am trecut de la partea stângă a creierului la cea dreaptă şi am început să studiez artele. Istoria artelor şi pictura. Şi am mai petrecut vreo 2 ani studiind asta şi chiar mi-a ajutat.
Am învăţat istoria pornind de la epoca omului de Neandertal şi până în timpurile noastre. Treptat am început să-mi fac o idee despre partea feminină din mine, din creierul meu. Şi tot nu am reuşit să aflu ce înseamnă viaţa. Nu eram nici măcar pe aproape. În timpul liceului am început să practic meditaţia. Şi am început cu hinduşii, cu mantre, am avut un guru hindus care m-a învăţat toate acestea şi eu am devenit foarte preocupat de asta.



Într-una din zile, când mă aflam în meditaţie profundă, s-a întâmplat ceva în camera unde mă aflam. Ceva la care nu mă aşteptam şi care nu cerusem să se întâmple. Dar s-a întâmplat pur şi simplu. Au apărut două sfere de lumină, au apărut împreună lângă mine, de o parte şi de alta, erau foarte strălucitoare, una era de culoare ultra-violet foarte frumoasă, iar cealaltă de un verde foarte strălucitor. Nu ştiam ce sunt. Doua sfere de lumină în camera mea.  Apoi, în interiorul capului, în mod telepatic am auzit: „nu suntem separate de tine, suntem TU într-un alt nivel al existenţei”. Nu ştiam ce înseamnă, dar a început o sfredelire a existenţei. Ele au început să-mi ghideze viaţa şi după această experienţă am fost condus către mai mult de 17 lideri spirituali din lume şi am studiat aproape toate formele de meditaţie spirituală de pe planetă. Dar în acelaşi timp, cele două sfere de lumină m-au condus spre lumea indigenilor, pentru a înţelege modul lor vechi de viaţă. Apoi, cei doi îngeri, pentru că la un moment dat am înţeles că cele două sfere de lumină erau îngeri, m-au condus în interiorul acestei lumi a indigenilor. Aici intervin mayaşii. Am fost lăsat într-un trib din New Mexico, numit Taos şi am petrecut 14 ani cu ei. Unul dintre învăţătorii lor de acolo , care a murit, era conducătorul bisericii Peyority din întreaga Americă. El, dar şi alti membri ai tribului au început să mă înveţe. Unul dintre ei este Kasiki, un conducător spiritual şi el m-a învăţat despre cristale şi fetişuri, despre cum să înţeleg şi cum să schimb realitatea prin intermediul cristalelor şi a fetişurilor. Îţi poţi schimba chiar viaţa într-un mod pe care nimeni nu l-ar crede vreodată. Dar eu am vazut cum s-a întâmplat şi nu pot să neg că este posibil. Astfel, dupa 14 ani de antrenament trăind cu indigenii, m-am transformat şi am fost pregătit apoi să plec în lume şi să încep să lucrez şi cu alte triburi. Sferele de lumină m-au dus la Anastasi, ei sunt cei mai vechi, au trait înaintea civilizaţiei hopi şi a celorlalte pe care le cunoaştem şi i-am cunoscut într-o altă dimensiune. Şi am lucrat cu ei pentru un timp. Apoi am fost condus către mayaşi. Şi în 1985, mi s-a spus să merg in Yugatan şi am început să studiez acolo. Şi am făcut ceremonii, am fost condus apoi în temple sacre peste tot în lume. A fost ca o iniţiere pentru mine. Şi mayaşii vedeau cum lucrez la acest nivel şi câţiva ani mai târziu am întâlnit un om care se numea Hunds Butsman, un şaman şi preot mayaş care este legat de Consiliul Mayaş din Yugatan. El m-a învăţat modul de viaţă mayaş, care era diferit de cel al triburilor întâlnite in Statele Unite. M-a rugat să fac ceremonii împreună cu el. De-a lungul timpului am facut sute de ceremonii alături de triburile din America de Sud. Prin 2003 Huns Butsman m-a chemat să facem ceremonii, iar acestea erau mult, mult mai profunde şi participau reprezentanţi ai triburilor din toată lumea.

Astfel, am început să înţeleg ce înseamnă ceremoniile acestea, pentru ca pana atunci nu ştiam cu adevărat. Abia de curand, în 2007…. liderul mayaş a venit la mine – şi vom discuta puţin despre asta.  Ştim că acum conştiinţa umană evoluază. Ştiinţa a observat acest lucru cu mult timp în urmă şi este foarte atentă. Pe la sfarsitul anilor ’80 s-a descoperit că dacă iei toată cunoaşterea lumii, de la începuturi – ceea ce inseamnă civilizaţia sumeriană de acum 6 mii de ani – şi iei tot ceea ce ai învăţat până acum, până în anii 1900, vezi că sunt atât de mulţi biţi de informaţie, dacă e să vorbim în termenii computerelor. Încet am învăţat, de-a lungul acestor 6 mii de ani atâtea lucruri. S-a descoperit că din 1900 si pana in 1960, am învăţat atât de multe lucruri, tot atat de multe pe câte am învăţat in cei 6 mii de ani de istorie. Cine ar fi ghicit asta? Apoi s-a mai descoperit că aproximativ de prin 1950 şi până prin 1970 am învăţat din nou tot atat cat am invatat in 6 mii de ani. In doar 20 de ani.
Apoi, din 1970 si pana in 1980 am invatat din nou cat in 6 mii de ani. Si totul continua sa se intample cu viteză. De fapt, a fost un moment in care
NASA primea atatea informatii, incat nici nu mai avea timp sa le introduca in computere. Asta s-a intamplat timp de 8 sau 9 ani. In acest moment ne aflam pe o curba ascendenta, verticala a evolutiei. Acum invatam in aproximativ o luna, cat am invatat in 6 mii de ani. Pare imposibil dar e demonstrat daca verificati. Deci a fost o curba a evolutiei, in care am invatat treptat, din ce in ce mai mult si am devenit din ce in ce mai inteligenti si dintr-o data, pe masura ce ne apropiam de timpurile moderne, am intrat pe linia verticala. Mayasii spun ca suntem pe cale sa facem o schimbare in constiinta umana. Vom deveni ceva nou, o noua specie, va fi o noua modalitate de perceptie a realitatii. Despre asta este vorba in aceasta transmisiune. Despre aceasta schimbare de constiinta.


Daca privim in urma la culturile antice, vedem ca suntem mult diferiti fata de cei din vechime. Sa zicem fata de cei de acum 2000 de ani. E evident. Mayasii spun ca evolutia umana se face pe parcursul mai multor cicluri. Iar noi ne aflam acum foarte aproape de momentul in care evolutia umanitatii prinde viteza si va face un salt urias spre un nou nivel de constiinta. Vom deveni ceva mult mai frumos decat ceea ce numim acum om. Ne vom intoarce sa explicam ce spun mayasii ca vom deveni.
Nu vom intelege profetiile mayase, daca nu intelegem mai intai rolul ceremoniilor. De fapt, noi suntem uniti in mintea mayasilor. Ceremoniile
din vechime, erau mult, mult mai profunde decat ceea ce percepem noi, ca oameni moderni. Noi credem ca stiinta si logica sunt elementele cheie ale lumii in care traim. Credem cu tarie ca suntem superiori celor din vechime. Si ca tehnologia ne usureaza viata… Dar daca va inchipuiti ca tehnologia ne va salva de la ceea ce Mama Pamant este gata sa aduca umanitatii, si daca mayasii au dreptate, atunci veti fi surprinsi. Asa cum am spus si la inceput, viata nu este ceea ce pare. In Vedele sanscrite, scrise cu aproape mii de ani in urma, vorbeau despre timpurile in care omul va ajunge sa cunoasca electricitatea si magnetismul, despre cum va zbura pe cer in cutii de metal, iar acesta este chiar un citat, si tot in Vede se spune ca in numai o zi vom renunta la toate astea. Ca un copil care atunci cand creste, renunta la ursulet si cauta altceva, dintr-o viziune mai inalta.


Suntem pe cale sa facem acelasi lucru. Din punctul de vedere al mayasilor, tehnologia inalta nu este un semn al unei civilizatii avansate. Este un semn ca o civilizatie este pe cale sa devina avansata. La ce este buna tehnologia pentru oameni, daca ei descopera ca propriul lor corp si constiinta umana pot face tot ceea ce face acum tehnologia si chiar mai mult decat atat. Vom intelege toate acestea, din cate spun mayasii. In primul rand ei vad pamantul ca pe o fiinta, constienta de tot ceea ce se intampla pe corpul ei. Noi, in schimb, il vedem ca pe o piatra. Ceremonia este o comunicare directa si o punte de legatura a omului cu Mama Pamant, cu Tatal Cer si cu toata viata de pretutindeni. Din timpurile stravechi s-a stiut ca inainte ca orice schimbare a omului sa aiba loc pe pamant, trebuie facuta o ceremonie. Aceasta leaga inima omului cu inima Pamantului si a Cerului si a Universului. Atunci cand popoarele vechi intrau in ceremonie, ei intrau de fapt intr-o lume sacra, plina de posibilitati.
Mayasii au prezis ca pe masura ce ne apropiem de 2012, umanitatea va intra intr-un mare haos. Dar nu este niciun motiv sa va fie frica, nu este sfarsitul, este inceputul, dupa cum va veti da seama curand. Este inceputul unui nou ciclu, frumos si plin de speranta. 
Daca ne uitam in urma, descoperim ca acum, in lumea moderna, totul se dezintegreaza, exact asa cum au prezis mayasii. De exemplu incalzirea globala si faptul ca ne apropiem cu repeziciune de epoca de gheata; lumea financiara care este in colaps la nivel planetar; bolile mortale cum sunt sida si alti virusi pandemici; razboaiele recente, cum sunt cele din Irak si Afganistan si altele care au loc pe planeta. Si cei peste 2 miliarde de copii care traiesc cu doar 2 dolari pe zi, sau cei care mor de foame. … Conform mayasilor, toate acestea au fost prezise cu mult, mult timp in urma. Si ne apropiem de sfarsitul unui ciclu de timp care a durat mult, si cand acest haos se va termina… el are loc mereu, acest haos face parte din ciclul vietii, este ceva normal. Mayasii spun ca haosul din lume este doar inceputul, iar ceva mult mai maret decat ne putem inchipui este pe cale sa apara pe Pamant.

Va rog sa intelegi ca profetiile care urmeaza sa fie dezvaluite nu sunt fantezii ale calendarului mayas, ci se bazeaza pe trecutul civilizatiei mayase. Trebuie sa intelegeti situatia in care ne aflam, timpurile pe care le traim si ceea ce urmeaza sa apara. Nu mai este timp sa traim ca inainte, sa traim asa cum consideram ca este normal. Nu este. Ceea ce noi consideram a fi normal, dupa cum spun mayasii, nu se va mai intoarce niciodata. Ceea ce va inlocui aceasta realitate, este cu mult, mult mai măreţ.
Deci, sa fie sfarsitul epocii moderne, asa cum credeti conform calendarului mayas care prezice incalzirea globala si schimbari masive in 2012? Potrivit mayasilor, vor fi cutremure, dar vor fi si alte schimbari cu mult mai importante, extrem de frumoase si pozitive despre care nimeni nu vorbeste. Si nici oamenii de stiinta nu stiu despre asta. Dar sunt aspecte pozitive pe care mayasii si eu dorim ca voi sa le stiti. Daca sfarsitul acestui ciclu va fi un dezastru sau o binecuvantare pentru omenire, asta va depinde de oameni. In aceasta situatie totul depinde de felul in care oamenii percep aceasta experienta si cunostintele si intelepciunea unui corp constient care va conduce omenirea spre viitor.

Avem puterea de a ne decide viitorul acum. De fapt, aici si acum sunt singurele care ne dau posibilitatea sa facem posibila aceasta schimbare. Exista un secret despre cum sa trecem prin aceasta experienta. Si pot sa spun asta printr-o propozitie, chiar daca multi nu vor intelege. Am s-o spun totusi. Oamenii trebuie sa combine cunoasterea straveche cu cea moderna si asta va conduce la o constiinta mai puternica si mai evoluata. Acum traim in doua lumi separate una de cealalta. Cea veche si cea moderna. Traim unii langa altii si in acelasi timp avem nevoie unii de altii, de intelepciunea fiecareia dintre aceste lumi pentru a putea urca spre o constiinta mai inalta. Asta cere cooperare, iar lumea antica este gata sa o faca. Insa lumea moderna nu a inteles inca faptul ca are nevoie de stramosii sai, care sunt de fapt, lumea veche. De ce este importanta pentru stramosi supravietuirea noastra si de ce este importanta pentru noi supravietuirea lor?
In lumea moderna, traim o viata sintetica si ma refer la faptul ca traim separati de natura, in masini si cu toata tehnologia. Si din cauza mandriei
ca am realizat atat de mult in domeniul tehnologiei, nu ne putem da seama cum de oamenii acestia din triburi, care umbla desculti si abia se pot
hrani, pot totusi afecta in vreun fel lumea moderna, cu exceptia faptului ca ne enerveaza. Dati-mi voie sa explic de ce mayasii si alte triburi sunt
importante pentru existenta noastra.

  
  continuare in partea a 2-a
     
       sursa : puterea prezentului.wordpress.com
           
             Drum drept spre Lumina !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.